|
che la celebbrazione de n'eccellenze ca tè tutte li part'a sù cuscì aunite fra di isce, tanta ca na cosa sole ca se sposte fà spustà tutte chill'iddre, ci'aiutesse arpensà a come vedeme li cose de lu monne, ca nna è fatte a tante pezzettine separate, ma aè na cosa tutt'entire, fatte cu nu mod'a sù tante speciale che se cagne une pò fà cagnà tutte lu monne;
che la celebbrazione de n'eccellenze che quelle che ce offre le fà venì da nu cuntinue muvemente, da lu iurne ca se cagne che la notte, e da l'inverne ca se cagne chi l'istate, da na rotazione continue, 'nsomme, come te tinca dice? ci'aiutesse arpensà a urganizzacce cu stu stesse mode naturale 'n pulitiche, in economie, e là dove steme a fatiià, tante da nen fà fracicà cu lu tempe, e pe' fà 'nvice armàne sane, tant'a noi quante quelle che faciame, e che 'na manire tale che lu sole po' splenne pe' tutte quinne senza che tenéme sgumità e piiacce a chigge fra de noie 'n'cuntinuazione;
che la celebbrazione de n'eccellenze che campe piienne tante de llì forme, e che lasce campà ognune di esse libberamente, denneie quelle che ie serve senza faie fà cose contre nature e senza vulesse mettese pe' forza a lu centre de l'attenzione, ci'aiutesse ardiventà chiù ggenuine, chiù 'ndipindinti, chiù libbere e capace de stacce attinte da sole, senza tenesse da tenè nu fetente de guardiane simpre vicine che 'nce stacche l'ucchie de dosse;
ii, prubbete ii,
nu povere tizzie che vive e se mantè grazzie a stu Territorie,
|